A privi viaţa şi lumea ca dar e ceea ce ne face liberi

Fără libertatea interioară, pe care nu ne-o poate da decât credinţa (libertatea fiind de origine transcendentă, un dar de la Dumnezeu), omul va accepta robia în schimbul „siguranţei” promise de „Marele Inchizitor” al vremurilor noastre. Acesta din urmă vrea să fie şi sursa drepturilor şi libertăţii noastre, cu alte cuvinte, cel care controlează totul, inclusiv printr-o confiscare subtilă a puterilor noastre interioare. Cel care ştie mai bine decât noi care ne sunt nevoile, cum pot fi ele satisfăcute, cum trebuie să trăim şi să gândim.

Continuă lectura „A privi viaţa şi lumea ca dar e ceea ce ne face liberi”

Arta ca icoană

Artistul exercită o influenţă covârşitoare asupra culturii şi a spiritului vremii. El a fost înzestrat de Dumnezeu cu un dar deosebit, însă a fost învestit şi cu o responsabilitate uriaşă. Artistul face parte dintre cei responsabili „de sănătatea spirituală a omenirii” (Jonathan Jackson). Un cunoscut adagiu aparţinând lui Platon spune: „Lăsați-mă să scriu cântecele unui popor și nu mă mai interesează cine-i face legile”.

Continuă lectura „Arta ca icoană”

Noul umanism

Nicolai Berdiaev, în cartea sa Un nou Ev Mediu, argumenta de ce umanismul, în dezvoltarea sa, deşi a propovăduit înălţarea omului, despărţind însă umanitatea de rădăcinile sale spirituale (creştine), a sfârşit în antiumanism, trădând chiar idealurile de la care a pornit.

Continuă lectura „Noul umanism”

Marele Inchizitor nu crede nici în Dumnezeu, nici în om

În parabola Marelui Inchizitor din romanul „Fraţii Karamazov” de Dostoievski, Iisus este acuzat că le-a dăruit oamenilor libertatea – libertatea interioară, dată de credinţă. Omul este însă dispus să renunţe la acest dar, cel mai de preţ, în schimbul „liniştii”, al „siguranţei” şi al accesului la „pâine şi circ”.

Continuă lectura „Marele Inchizitor nu crede nici în Dumnezeu, nici în om”

Românii au nevoie de o reașezare în dor

În „era comunicării”, dorul pare a fi pe cale de dispariție. Despre „epidemia de singurătate”

Poate că lumea de astăzi are nevoie mai mult decât oricând de o reașezare în dor. Și noi, ca români, trebuie să redescoperim dorul – sau ceea ce ne definea altă dată ca „popor al comuniunii”, cum îl descria Părintele Stăniloae – pentru a ne descoperi pe noi înșine.

Continuă lectura „Românii au nevoie de o reașezare în dor”
Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe