„Marele Inchizitor” al vremurilor noastre

Fără libertatea interioară, pe care nu ne-o poate da decât credinţa (libertatea fiind de origine transcendentă, un dar de la Dumnezeu), omul va accepta robia în schimbul „siguranţei” promise de „Marele Inchizitor” al vremurilor noastre. Acesta din urmă vrea să fie şi sursa drepturilor şi libertăţii noastre, cu alte cuvinte, cel care controlează totul, inclusivContinuă lectura „„Marele Inchizitor” al vremurilor noastre”

Asumarea condiţiei noastre de muritori, sortiţi însă Învierii

În fața condiției sale de muritor, omul nu se poate liniști agățându-se disperat de știință, ajungând să facă din ea un idol, prin care, în cele din urmă, ucide taina și umanitatea din el. Un sistem totalitar precum comunismul a reușit acest lucru, ceea ce a dus, în cele din urmă, nu numai la dezumanizareaContinuă lectura „Asumarea condiţiei noastre de muritori, sortiţi însă Învierii”

A privi viaţa şi lumea ca dar e ceea ce ne face liberi

Fără libertatea interioară, pe care nu ne-o poate da decât credinţa (libertatea fiind de origine transcendentă, un dar de la Dumnezeu), omul va accepta robia în schimbul „siguranţei” promise de „Marele Inchizitor” al vremurilor noastre. Acesta din urmă vrea să fie şi sursa drepturilor şi libertăţii noastre, cu alte cuvinte, cel care controlează totul, inclusivContinuă lectura „A privi viaţa şi lumea ca dar e ceea ce ne face liberi”

Marele Inchizitor nu crede nici în Dumnezeu, nici în om

În parabola Marelui Inchizitor din romanul „Fraţii Karamazov” de Dostoievski, Iisus este acuzat că le-a dăruit oamenilor libertatea – libertatea interioară, dată de credinţă. Omul este însă dispus să renunţe la acest dar, cel mai de preţ, în schimbul „liniştii”, al „siguranţei” şi al accesului la „pâine şi circ”.

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe