Artistul exercită o influenţă covârşitoare asupra culturii şi a spiritului vremii. El a fost înzestrat de Dumnezeu cu un dar deosebit, însă a fost învestit şi cu o responsabilitate uriaşă. Artistul face parte dintre cei responsabili „de sănătatea spirituală a omenirii” (Jonathan Jackson). Un cunoscut adagiu aparţinând lui Platon spune: „Lăsați-mă să scriu cântecele unui popor și nu mă mai interesează cine-i face legile”.
E un adevăr intuit şi de marxiştii culturali, care au înţeles că, pentru a modifica vechile legi şi norme după care se conduce o societate, schimbarea e nevoie să înceapă de la nivelul culturii, aşadar şi al artei, fiindcă ele influenţează conştiinţa şi sufletul omului.
De aceea artistul este chemat astăzi, mai mult decât oricând, să-şi conştientizeze misiunea şi să lupte nu pentru a se afirma pe sine drept creator al cărui talent nu-l obligă la nimic, ci pentru a deveni ca o lumină în întunericul acestei lumi („Voi sunteţi lumina lumii” Matei 5:14). Horia Bernea definea artistul ca păstrător al unui tezaur spiritual, „sursă de identitate pentru el şi ceilalţi”, operele acestuia având însemnătate dacă sunt mărturisitoare şi dacă îi ajută pe ceilalţi „să comunice cu propriile lor rădăcini”. Doar atunci arta nu este ideologie, ci mărturisire. „În faţa unei lumi ameninţate de descompunere, forţate să renege reperele fundamentale ale existenţei sale, artistul trebuie să participe la sensul sacrificiului ce a mântuit lumea, el trebuie «să salveze»”1. Jonathan Jackson exprimă aceeaşi idee: artistul „participă la răscumpărarea lumii”2. Arta autentică este menită să devină icoană. Asemeni icoanei, ea curăţeşte sufletul şi limpezeşte vederea, fiind o fereastă către frumuseţe şi adevăr, într-o lume în care frumuseţea a fost înjosită prin trivializarea şi vulgarizarea artei, năpădite de zgura culturii de masă, iar adevărului i-a luat locul o confuzie axiologică fără precedent.
Din articolul „Distrugerea culturii ancorate în Adevăr (V) Despre decăderea artei şi nevoia întoarcerii la icoană (I)”, pe care l-am scris pentru revista „Familia Ortodoxa”, nr. 01/2017
Pictură: Nicolae Grigorescu,Tărăncuţa torcând
Irina Bazon 