Ninsoare albă, de lumină
Blând cern din ei proaspeţii zori,
Voioasa zi-şi deschide geana
Molcom se desfac surii nori.
Năzui ‘n această zi zglobie
Dintre obloane să ma smulg
Voi, fluturi zvelţi, pe-a voastre aripi
Mă luaţi! Şi-n zbor uşor de fulg
Muzei
Poet nepriceput poate că sunt…
Vorbele însă-mi par neînsemnate
Când mult mă zbat pentru acel cuvânt
Ce să redea-a’ mele simțiri toate
Zvon de ploaie
Doar focul freamătă în vatră,
Vântul palpită în ferestre
Și zvon de ploaie în răstimpuri
Dau norii prăvăliți pe creste.
Munții-n adâncuri de cenușă
Se-nalță falnic, neclintiți,
Vitejii brazi se-ntind pe coaste
Și de pe culmi în jos porniți
Irina Bazon 