Fără libertatea interioară, pe care nu ne-o poate da decât credinţa (libertatea fiind de origine transcendentă, un dar de la Dumnezeu), omul va accepta robia în schimbul „siguranţei” promise de „Marele Inchizitor” al vremurilor noastre. Acesta din urmă vrea să fie şi sursa drepturilor şi libertăţii noastre, cu alte cuvinte, cel care controlează totul, inclusivContinuă lectura „A privi viaţa şi lumea ca dar e ceea ce ne face liberi”
Arhive autor:Irina Bazon
Arta ca icoană
Artistul exercită o influenţă covârşitoare asupra culturii şi a spiritului vremii. El a fost înzestrat de Dumnezeu cu un dar deosebit, însă a fost învestit şi cu o responsabilitate uriaşă. Artistul face parte dintre cei responsabili „de sănătatea spirituală a omenirii” (Jonathan Jackson). Un cunoscut adagiu aparţinând lui Platon spune: „Lăsați-mă să scriu cântecele unuiContinuă lectura „Arta ca icoană”
Noul umanism
Nicolai Berdiaev, în cartea sa Un nou Ev Mediu, argumenta de ce umanismul, în dezvoltarea sa, deşi a propovăduit înălţarea omului, despărţind însă umanitatea de rădăcinile sale spirituale (creştine), a sfârşit în antiumanism, trădând chiar idealurile de la care a pornit.
Amurg
Pe ziduri fade umbra-mi trece tristăPe când, în valuri arămii, pojarulamurgului de foc, în zări aprinseVăpăi-și întinde peste furnicarul
Marele Inchizitor nu crede nici în Dumnezeu, nici în om
În parabola Marelui Inchizitor din romanul „Fraţii Karamazov” de Dostoievski, Iisus este acuzat că le-a dăruit oamenilor libertatea – libertatea interioară, dată de credinţă. Omul este însă dispus să renunţe la acest dar, cel mai de preţ, în schimbul „liniştii”, al „siguranţei” şi al accesului la „pâine şi circ”.
De ce m-aș opri…
Te-ai oprit vreodată să asculțităcerea fântânilor?Al apei criptic grai-Îndepărtată Lorelei,Eolianul naial mărilor, închis în ghioc,Htonianul foczvâcnind sub văl de plumb sau de zăpezi…
Românii au nevoie de o reașezare în dor
În „era comunicării”, dorul pare a fi pe cale de dispariție. Despre „epidemia de singurătate” Poate că lumea de astăzi are nevoie mai mult decât oricând de o reașezare în dor. Și noi, ca români, trebuie să redescoperim dorul – sau ceea ce ne definea altă dată ca „popor al comuniunii”, cum îl descria PărinteleContinuă lectura „Românii au nevoie de o reașezare în dor”
Uneori cerul
uneori cerul își deschide peste noi,de sub falduri opaline ce-l învelesc în somn,priviri divineși în rotundul lor se topesc formele frîntenăscute din foșnirea de cenușă a apelor.
Înserare de toamnă, la țară
Pe drumul cel bătrân, printre puzderiiDe frunze amurgite, -n boarea receCe-mi suflă-n față, pasu-mi leneș treceIar ochii-mi hoinăresc pe cerul serii.
Felii de existență
să îngheți o felie de existențăcînd gata era să se sfărîmesă o bați peste piatrăcu ciocane de osapoi s-o admiri ca pe o frunză presatăcu nervuri irizate răstignite pe gheață
Irina Bazon 