Arhive autor:Irina Bazon

Ninsoare albă, de luminăBlând cern din ei proaspeţii zori,Voioasa zi-şi deschide geanaMolcom se desfac surii nori. Năzui ‘n această zi zglobieDintre obloane să ma smulgVoi, fluturi zvelţi, pe-a voastre aripiMă luaţi! Şi-n zbor uşor de fulg

Poet nepriceput poate că sunt…Vorbele însă-mi par neînsemnateCând mult mă zbat pentru acel cuvântCe să redea-a’ mele simțiri toate

Doar focul freamătă în vatră,Vântul palpită în ferestreȘi zvon de ploaie în răstimpuriDau norii prăvăliți pe creste. Munții-n adâncuri de cenușăSe-nalță falnic, neclintiți,Vitejii brazi se-ntind pe coasteȘi de pe culmi în jos porniți