Sedus de iluzia controlului, omul a devenit tot mai puţin capabil să aștepte

„Dacă se spune că diavolul se grăbește, Biserica a adoptat, în mod tradițional, o viziune pe termen lung, arătându-se răbdătoare nu numai în raport cu moartea, ci şi cu viața însăşi – cu dificultățile și dezamăgirile inerente ei, cu nesfârșitele ei vicisitudini și cu haosul general –, Biserica înţelegând toate acestea ca fiind indispensabile creșteriiContinuă lectura „Sedus de iluzia controlului, omul a devenit tot mai puţin capabil să aștepte”

Postul şi înţelegerea vieţii ca dar

Omul tinde să consume, să acapareze şi să stăpânească tot mai mult. Numai „omul care mulţumeşte”, care are conştiinţa vieţii şi a lumii ca dar nu e tulburat de această ambiţie, fiindcă îşi cunoaşte măsura. Ştie că viaţa sa este dar de la Dumnezeu, dar din care el, la rândul său, dăruieşte şi jertfeşte.

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe